Limbajul corpului - ştiţi să îl vorbiţi corect?

Am o întrebare pentru voi: ştiţi să vorbiţi în "body language"?
Când a fost ultima dată când aţi vorbit această limbă? V-a fost greu, v-a fost uşor? Aţi avut toate "cuvintele" la îndemână sau poate aţi folosit vreun dicţionar?
Vă era mai uşor să înţelegeţi sau să vă exprimaţi?
Poate că la prima vedere vă atrage atenţia (şi nu neapărat într-un mod pozitiv) cuvântul body language între ghilimele. Mergeţi mai departe şi citiţi...nu m-am sinchisit prea mult de termen în sine ci mai degrabă de semnificaţie.
De ce am zis „în body language”, păi dacă vă întrebam "ştiţi să vorbiţi în chinezeşte" vi s-ar mai fi părut ciudat? Banuiesc că nu. Ei bine, pentru mulţi dintre noi, a vorbi body language (şi uite că mă încăpăţânez să folosesc cuvintele astea) este echivalent cu a vorbi în chinezeşte. Păi şi stai puţin, dacă nu ştiu chinezeşte, ce…era obligatoriu şi nu ştiam eu? Nu, nu, nu, era doar o comparaţie…nicio aluzie. Mai direct adică: ştim să vorbim şi înţelegem body language la fel de bine cum vorbim şi înţelegem chineza. Asta înseamnă că nu există soluţie şi că vom rămâne toată viaţa analfabeţi la acest capitol (oricare ar fi el)? Că dacă ar fi să mă iau eu după şansele pe care le am să învăţ chineza...lucrurile nu par promiţătoare. Din fericire, spre deosebire de chineză de care nu m-am sinchisit niciodată, eu am început (ca şi voi de altfel) să vorbesc limbajul corpului (şi uite că am revenit cu picioarele în România) aproape de când m-am născut...ce să mai, chiar de dinainte de a mă naşte. O loveam pe mami cu piciorul şi îi spuneam să se mai odihnească şi ea că prea am obosit (eu, adică). Începeţi să vă mai luminaţi la faţă, nu? Parcă vă sună cunoscut. Acelea au fost primele cuvinte rostite în acest limbaj necunoscut nouă, dar paradoxal atât de folosit. Problema e alta însă: mulţi este, puţini rămâne. Adică...mulţi ştiu, dar puţini cunosc. Bine, bine, am să fiu mai clară: păi dacă vorbeşti cu dezacorduri, dacă foloseşti plurale în cele mai nefericite moduri, dacă stâlceşti cuvintele, te aştepţi ca ceilalţi să te înţeleagă...cu adevărat? Tot nu te lămureşti? Bine, hai…Şi limbajul ăsta al corpului, chiar dacă îl vorbeşti de dinainte de a te naşte, e musai să îl vorbeşti corect, altfel nu te crede nimeni. Cum faci asta? Ar putea exista diferite dicţionare pe piaţă, prin librării - poate nu ţi-ar strica unul - sau ai putea pur şi simplu să fii sincer cu tine şi cu ceilalţi. Ce simplu pare nu? Iată o veste pentru unii plăcută, pentru alţii mai puţin...plăcută: sinceritatea în comunicare îţi asigură un limbaj al corpului corect. Şi nu îţi mai baţi capul!